bgm

Locuinta mea de vara 

E la tara

Acolo era sa mor

De urit si de-ntristare

Beat de soare

Si pirlit ingrozitor..

 

Da, chiar cintam cu voiosie versurile astea prin chefurile studentiei sau ale liceului.
Sapt trecuta am stat vreo 3 zile la un amic intr-o localitate de tara – undeva linga Severin .

O lectie buna de de- capitalizare si normalitate, de imensa discrepanta intre oras/sat, de ajutor dezinteresat si pilareala institutionalizata, de mincat prune dulci dintr-un copac de pe o insula parasita din mijlocul Dunarii, de mers cu o Dacie 1300 veche de 20 de ani putind a benzina ( si totusi ce miros .. ) , multa bautura si prea putina speranta.

Mda, prea putina speranta..

Pentru cei ce aveti 10 minute la dispozitie , aruncati -va o privire peste filmuletul asta de 10 minute – interviu luat la Sky News – in care sa mai aflati si alte opinii fata de razboiul Israel vs liban :

 

Acu vreo cinci ani, pe cind inca mai locuiam intr-un oras de provincie aveam o terasa preferata in cartier – de fapt era un bar care isi deschidea terasa imediat ce vremea iti permite sa iesi afara. Habar nu am nici in ziua de astazi cum se numeste terasa, dar noi ii ziceam cu totii la fel 

Ceea ce era deosebit – era ca avea in curte (apropo, chiar era curte de casa, ca oamenii avea casa imediat linga curtea asta) un tei imens, astfel incit discutiile la o bere in racoarea serii se impleteau cu mirosul de tei care te ducea in alta lume.

De multe ori mirosul de tei ( si evident nu cele prea multe beri baute) te imbata si ajungeai fericit acasa, dupa o seara intreaga in care ai discutat cu prietenii, unii cu care ai venit acolo, altii care treceau pe linga terasa si te vedeau inauntru.. iar altii de la mese alaturate ce intra in discutie prin prieteni comuni.

Nu era ceva deosebit – scaunele de plastic clasice, berea de la bar si tipa care servea – nici prea,prea si nici foarte,foarte…

Atunci era ceva normal, dar acum – in Bucuresti – nu gasesc nici o terasa care sa semene cu aia – mare parte sunt doar puse pe un asfalt mult prea fierbinte si cu prea multi prieteni raspinditi prin cartiere mult-prea departe.

 

Ei, ce nostalgie ciudata.

 

Pentru ca ascult radio, vad ca noul hit al lui anda adam – Ajutor
este in mare voga. Ceea ce insa ma perplexeaza ( misto cuvint, nu ?)
este ca de fiecare data cere ajutor la “noua noua unu” – 911 … adica
la americani .. ca daca formezi 911 in Romania o sa-i zica o voce
frumoasa si suava ” Acest numar este nealocat” ..

Cica :
” e cineva in casa mea
la mine in dormitor
ma striga pe nume nu stiu cine e
strig 911 cineva sa vina repede
sa ma salveze…”

Cit de timpit trebuie sa fi sa pui intr-un cintec citat in romana un numar de telefon inexistent ?
Sau poate asta e doar o noua mostra de americanism inutil si stupid impus de Marius Moga ??

Apropo – daca nu stiati numarul unic de urgente e 112 – si  in Romania ( ca si in toata Europa)

A, credeti ca o sa vorbesc despre noul Audi, forma uluitoare a Ford V7 sau pretul scazut de saptamina asta de la Skoda Octavia .
Nu.
Nu ma intereseaza . Ma lasa rece ca o stana de gheatza, noua forma
super-impresionanta care stirneste rumori. Nu intorc capul dupa masini.
Nu am masina, desi pot sa-mi cumpar. Nu vreau masina, desi stiu sa
conduc. (adica am carnet).
Ba chiar ma enerveaza taximetristii care isi injura colegii sau alti soferi si se cred intotdeauna cei mai destepti.

Ma deranjeaza ca in Bucuresti toata lumea se gindeste ca TREBUIE sa
ajunga cu masina la birou. Adica daca nu ai masina – deja esti un
loser. In schimb aceiasi soferi se pling incontinuu de traficul
ingrozitor de greu, de drumurile proaste si de poluare…
Dar continua sa mearga cu masina chiar si pina la colt sa isi ia tigari.
Ba mai mult – se ajunga pina la ideea promovata de Calinescu sa se
scoata liniile de tramvai (astea cu 41, care in fine merge mai normal)
ca sa se mai faca o banda pentru masini.
De parca cu tramvaiul nu ar merge nimeni ! Cit tupeu si lipsa de bun
simt .. te gindesti la tine sa mergi cu burta mare intr-un 4×4 cit mai
bine, da ceilalti care merg cu transportul in comun sa zaca in statii.

Eu merg cu metroul si sunt relativ multumit. Se poate si mai bine.. dar
deocamdata e o solutie utilasi nu trebuie sa auzi claxoane si miros de
gaz de esapament si oameni nervosi. Ba am timp sa si citesc ceva.

… discutia asta imi aduce aminte de
Si cred ca PIB-ul Danemarcei e nitel mai mare
 

Daca nu stiati :

Joi pe 4 mai 2006, la 2 minute si trei secunde dupa ora 1 noaptea, ora si data vor fi: 01:02:03 04/05/06.

Asta nu se va mai intampla niciodata… 

 

En- ten – tina

Sau-ra-ca-bina

Sau-ra-ca-tica-ta

Ele-bele-bush

 

Tu ai iesit !!

 

Acu vreo luna si ceva, am calatorit cu trenul – pret de vreo 3 ore
din Bucuresti spre provincie. In compartiment o doamna mai in virsta -
probabil nu prea departe de virsta de pensionare – imbracata in negru
venea cu fiica-sa (parca de-a 11-12 din ce rezultat din conversatie) de
la Bucuresti pina la Arad. Drum lung – facea vreo 10 ore parca pe mers,
da in realitate totdeauna ajungea pe la 12.
Femeia avea chef de vorba – dar doar pentru a mai trece timpul - 
asa ca a inceput sa chestioneze cam pe toata lumea pe diverse teme :
sarind de le medicamentele pentru diverse afectiuni si mergind pina la
cumpararea noului DOOM pentru fiica-sa.
In cele din urma aflam ca lucreaza la o agentie loto din centrul
Aradului, ca are salariu minim pe economie – adica vreo 3 300 000 de
lei. Ca de fapt calatoria asta cu trenu dus-intors cu fiica-sa le-a
luat cam 1milion jumate din buzunar.
Si pentru ca are chesf de vorba povesteste de sistemul loteriei unde au
un barem de indeplinit ( si care e cam imposibil de atins, fiind pe
fiecare categorie de lozuri si jocuri), ba ca mai nou au si niste carti
care trebe sa le vinda OBLIGATORIU cu niste noi bilete de loterie pina
in toamna.
Si ca daca nu indeplinesc baremul nu iau salariu minim.
Ne-a mai povestit cum sindicatul lor din Arad fusese practic desfiintat
pentru ca nu au fost de acord cu unele propuneri salariale si cum
colegii lor de munca erau multumiti de conditii (!!) pentru ca traiau
de fapt din ce le trimiteau rudele din strainatate, astfel incit unii
nu vroiau nici o greva.
Plus ca lucra 6 zile din 7 in medie 10 ore pe zi, dar nu avea voie (!?!) sa isi puna orele suplimentare pe stat.

Ei, cum ar fi eu sa ma pling ca o duc prost cind intilnesc oameni din astia ??
Toate povestea asta o aflasem inainte de scandalul cu Loteria Romana .

Da, m-am prins care este punctul slab al Internetului : Nu te poti uita pe fereastra .

Nu, pe Internet totul e public – atit de public incat uneori nu mai conteaza sau conteaza prea mult ce scrii . Adica cind pui ceva acolo – e clar ca o sa fie public

 

Dar pe Internet  nu te poti uita pe fereastra :

- ca de la apartament ca sa vezi cine a dat cu petarda sau a cui masina suna

- din autobuz, pentru a vedea ultima masina pe care nu poti sa o iei

- in tren, doar doar or mai fi niste copii naivi care inca iti fac cu mina si nu iti arata un singur deget

- in avion, ca sa vezi cind pamintul se departeaza incet si incet si mergi sper nori

 

Si asta e pacat

 

PS : Ar trebui sa ies de pe netul ala si sa spal vasele alea ce zac acolo de ieri .. brrr.

Si alergam prin viata cu viteza mare ajungind sa privim pe
geam  si sa vedem doar o imagine continua neclara ca intr-un tren
de super-mare -viteza.

Si cautam sa invatam, avem , intelegem mai multe in fiecare din cele 24 de ore ce dintr-o data au devenit prea putine….

Pina
cind vine un film de miercuri seara care iti aduce aminte de gesturile
marunte si pline de semnficatie si de creativitatea ta inabusita de
cotidian.

Si un sunet ce reverbereaza din nou : Bro-to-do !

 

O zi buna